Povestea celor patru lumanari : pace, credinta, dragoste, speranta…

           Patru lumanari ardeau palpaind. Era liniste, atat de liniste, incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.

      Prima lumanare ofta : ” Numele meu e Pace.Lumina mea lumineaza in intuneric, dar ce folos, oamenii nu ma vor…” si luminita ei deveni tot mai mica, pana ce se stinse cu totul.

     A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind : ” Eu ma numesc Credinta, dar se pare ca sunt in plus. Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu. Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand…” O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.

     Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare : ” Dragoste mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile. Oamnenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa ii iubeasca… ” Cu o ultima palpaire, se stinse si lumina DRAGOSTEI.

Un baietel intra atunci in incapere. Se uita la lumararile stinse si spuse printre lacrimi : ” Bine, dar lumanarile ar trebui sa arda !”

    Atunci se auzi soapta celei de-a patra lumanari : ” Nu te teme, copilas! Cata vreme ma vezi pe mine palpaind, mai puteam reaprinde celelalte lumanari. Numele meu este Speranta! “

Baietelul prinse curaj, lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA, CREDINTA SI DRAGOSTEA. Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina. “