Gradina Secreta a Sufletului tau ce ascunde? Ai patruns vreodata in ea?…
The Secret Garden” – o fetita orfana aduce la viata gradina secreta a matusii ei – odata cu restaurarea sanatatii verisorului ei, care traia cu obloanele trase, departe de lumina soarelui, paralizat de picioare si convins ca urmeaza sa moara. In acelasi timp reuseste sa restabileasca relatia dintre el si tatal lui – care refuza sa il vada, din cauza mortii mamei lui la nastere. Ea nu stie daca gradina e moarta sau doar doarme – cuprinsa cum e de dezolarea toamnei. Dar planteaza flori si curata buruienile – in timp ce il trage si pe verisorul ei din pat si il ajuta sa mearga din nou. Apoi il reda pe tata fiului lui si pe fiu tatalui. O fetita care e acolo – in gradina, cand gradina e inca o jungla. Si nu se lasa pana n-o aduce la viata – in ciuda servitoarelor care se opun, incuind-o chiar in camera… O fetita scumpa de 10 ani… Nu e nevoie de mai mult ca primavara sa vina – si in gradina, si in sufletele celor din jur…
De fapt, e vorba de Gradina Secreta a inimii noastre – pe care o stim sau nu – si la care fiecare din noi ajunge in felul lui, la timpul lui. Suntem siguri ca sufletul nostru arata intr-un anumit fel. Ca avem anumite convingeri, ca in cutare situatie vom actiona in cutare fel. Ca vom avea fermitate in cutare domeniu sau ca vom fi prea slabi in cutare. Ca viata ne va duce in cutare directie si ca nicicum n-o vom lua pe dincolo… Dar cine stie tainele inimii si cararile ei?
Eu, una am descoperit iubire si noblete acolo unde credeam ca e directie si fermitate. Am descoperit slabiciune acolo unde credeam ca sunt tare si m-am regasit puternica acolo unde crezusem ca sunt slaba… Am gasit gasit viata acolo unde am crezut ca e moarte. Am gasit boboci pe ramurile pe care le credeam uscate. Si am inteles ca moartea nu era moarte – era doar toamna tarzie dezolata.
Am inteles ca sufletul are si frunze uscate, si frunze verzi. Are si arbusti mici, dar si pomi uriasi. Are si flori plapande, si flori cu spini. Am inteles ca sunt garduri si porti – carari drepte si labirinte intortochiate. Am inteles ca extremele obosesc si omoara – ca fiecare lucru isi are anotimpul si cresterea lui. Am inteles ca sufletul meu e suflet si-atat – si am ramas fara cuvinte in fata lui. L-am imbratisat si l-am iubit: e Sufletul meu. Si Sufletul meu e Frumos.
…si viata a intrat acolo unde a fost moarte…
Nu era dorita…”“Ce nu era dorita?”“Gradina…”“Ne-ai adus din nou la viata, Mary. Ai facut ceva ce nu am crezut ca poate face cineva vreodata… Nu-ti fie teama, nu o voi mai incuia… crede-ma… Iti multumesc.”
“Vraja a fost rupta, iar Gradina Secreta este mereu deschisa acum. Deschisa… si treaza… si vie… Daca traiesti cum se cuvine, vei vedea ca intreaga lume e o gradina, de fapt…”
Gradina Secreta a Sufletului tau ce ascunde? Ai patruns vreodata in ea?…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu