Este datoria noastra sa protejam si sa iubim animalele....

Părerile sunt multe și sunt împărțite atunci când este vorba de necuvântătoare. Unii le iubesc, alții le detestă și mai sunt și oameni care simt doar indiferență când e vorba de animale. Din fericire, cei mai importanți oameni ai omenirii au adorat natura și fiecare creatură lăsată de Divinitate.
De o saptamina mai mult ca niciodata imi doresc un cainie,iar cel din imagine m-a fermecat dintr-o privire.Un ghemulet de blanita cu limba albastra......asa de dulce :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*
         Dar ,din pacate dorinta mea o sa devina realitate putin mai tirziu; pe moment curtea noastra este suprapopulata de necuvantatoare.
Am vrut sa ampart cu voi acest frumos sentiment de iubire fata de animale!!!!!
          ”Și animalele sunt create de mâna aceluiaș Dumnezeu iubitor, cel care ne-a creat pe noi. Este datoria noastră să le protejăm și să le asigurăm un trai decent”, Maica Tereza.

https://www.youtube.com/watch?v=8QN3KWHWZeM

https://www.youtube.com/watch?v=LMzEerPtm1A

Povestea celor patru lumanari : pace, credinta, dragoste, speranta…

           Patru lumanari ardeau palpaind. Era liniste, atat de liniste, incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.

      Prima lumanare ofta : ” Numele meu e Pace.Lumina mea lumineaza in intuneric, dar ce folos, oamenii nu ma vor…” si luminita ei deveni tot mai mica, pana ce se stinse cu totul.

     A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind : ” Eu ma numesc Credinta, dar se pare ca sunt in plus. Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu. Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand…” O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.

     Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare : ” Dragoste mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile. Oamnenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa ii iubeasca… ” Cu o ultima palpaire, se stinse si lumina DRAGOSTEI.

Un baietel intra atunci in incapere. Se uita la lumararile stinse si spuse printre lacrimi : ” Bine, dar lumanarile ar trebui sa arda !”

    Atunci se auzi soapta celei de-a patra lumanari : ” Nu te teme, copilas! Cata vreme ma vezi pe mine palpaind, mai puteam reaprinde celelalte lumanari. Numele meu este Speranta! “

Baietelul prinse curaj, lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA, CREDINTA SI DRAGOSTEA. Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina. “

”Principiul narcisei galbene....”

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:

-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca! 

 Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat.

Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:

-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil,sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!

   

Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:

 -Noi conducem pe vremea asta, mama.

 -Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos.

   Am crezut ca am fost destul de convingatoare.

 -Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.

-Cat de departe trebuie sa mergem

 -Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.

 Dupa cateva minute, am intrebat-o:

-Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service

-Mergem spre narcisele galbene. Carolin a zambit.

-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci.

 -Linisteste-te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.

Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire. 

Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.

Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori. 

-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe Carolyn.

-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.

 Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.

Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”

Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.”

Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.

 Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.

 M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

 Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.

 Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.

 -Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!

Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:

-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.

 Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…

 Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.

 Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.

 Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…

-pana cand masina ori casa este platita,

-pana cand iti iei o masina sau casa noua,

-pana cand copiii pleaca de acasa,

-pana cand iti termini studiile,

-pana cand slabesti 10 kg,

-pana cand te ingrasi 10 kg,

-pana cand te casatoresti,

-pana cand ai copii,

-pana cand te pensionezi,

-pana la vara,

-pana la primavara,

-pana la iarna,

-pana la toamna,

-pana cand mori…

Sarbatori luminate tuturor,Paste Fericit!!!!!!!!

               CUM SE SARBATORESTE PASTELE IN LUME?

       In Franta si Italia in ziua de Pasti oamenii stau cu familia, isi impart oua de Pasti, sau mai nou, oua cu surprize. Astazi, s-a renuntat la ouale propriu-zise si le-au adoptat pe cele de ciocolata in diferite marimi si arome, invelite in staniol. Daca sunteti curiosi de unde vine acest obicei aflati ca acestea sunt in memoria lui Ludovic al XIV lea, care le impartea oua suflate cu aur supusilor sai, oua care contineau, ca si in vremurile noastre, surprize in interior. In Haux, Franta, se obisnuieste sa se gateasca in plina strada, in fiecare an, o omleta gigantica, din mai mult de 4500 de oua. Masa copioasa trebuie sa hraneasca peste 1000 de oameni in Ziua de Pasti. Si aici, postul creeaza de multe ori abuzuri ulterioare, pentru ca oamenii se bucura de masa imbelsugata. Italienii pregatesc si ei un soi de pasca: o prajitura cu branza dulce si traditionala „colomba” – o prajitura dulce cu migdale si fructe confiate. Si ei prefera picnicurile si iesirile in aer liber in ziua de Pasti, preferand bucate ceva mai rafinate decat mititeii si berea: friptura de miel cu fasole si branza maturata din carne de oaie.

        In Marea Britanie se mananca in ziua de Pasti un fel de colaci (Hot cross buns) care au imprimata o cruce din zahar pe ei, reprezentand crucea pe care a fost rastignit Iisus. De asemenea, englezii tin o traditie anglo-saxona conform careia colacii facuti in vinerea Mare nu mucegaiesc niciodata si unul dintre ei, cel mai frumos, trebuie pastrat in casa pentru noroc, pana la Pastele viitor. Ei mai gatesc si o tarta cu fructe specifica, cu 11 mingi de martipan in mijloc, simbolizandu-i pe cei 11 apostoli (Iuda nu este luat in considerare, el fiind tradatorul). O alta traditie o reprezinta rostogolitul oualor pe un deal, oul care se invarteste cel mai repede sau supravietuieste la cat mai multe ture de rostogoliri, fiind desemnat castigator.

           In America in dimineata Pastelui copii se trezesc devreme ca sa-si verifice cosuletele. Urmeaza apoi un soi de vanatoare de oua in jurul casei sau prin parcuri. Se organizeaza numeroase concursuri, iar copii care gasesc cele mai multe oua ascunse primesc premii.

      „Goana dupa oua” o intalnim si in Brazilia, care isi ascund ouale de ciocolata in cele mai ciudate locuri, spre deliciul celor mici. In plus, Festivalul de la Rio se incheie chiar inainte de Postul Pastelui, oamenii distrandu-se la maxim pentru a fi pregatiti pentru perioada de penitenta de apoi. In ziua de Pasti, brazilienii plimba statuete cu Maica Domnului si Iisus Hristos in brate, iar sambata parodiaza un mic ritual de ucidere a lui Iuda, prin spanzurare.

       Mexicanii, sarbatoresc Pastele cel mai mult: 2 saptamani (Semana Santa si Pascua).
       Irlandezii au si ei parte de o adevarata sarbatoare ritualica, sarbatorind renasterea, viata care invinge moartea si bucuria venirii primaverii, specifice crestinatatii, insa aici isi fac si mai mult simtita prezenta influentele culturii celtice in Dansurile Zorilor, Funeraliile Scrumbiei si Dansul Prajiturii, traditii din perioada pre-crestina.

    In Letonia, jocul traditional de Paste al copiilor este foarte similar cu ciocnitul oualor la noi. Doar ca ei nu se folosesc de replicile „Hristos a inviat!” – „Adevarat a inviat!”. Copiii ciocnesc oua fierte colorate pana ce acestea crapa.

     In Elvetia, toate satele isi transforma fantanile in adevarate Fantani Pascale, in care arunca fasii de hartie colorata, flori si oua pictate pentru a le decora. Se celebreaza astfel simbolul apei in vietile noastre.

    In Filipine, barbatii ies pe strazi in Vinerea Mare si se biciuiesc pentru a-si aminti de suferintele prin care a trecut Iisus, iar cei mai curajosi chiar se rastignesc pentru a-si arata credinta. Barbatii aleg autoflagelarea sau sunt batuti de catre alti barbati cu biciuri de bambus.

       IAR NOI ROMANII SARBATORIM ASTFEL:  Se stie ca Pastele la romani, ca si Craciunul, este o sarbatoare care uneste familia si este un bun prilej de bucurie si veselie, pe de-o parte ca Isus Hristos a inviat , iar pe de alta parte ca pacatele noastre au fost iertate si incepem un nou ciclu al vietii.In Duminica Invierii, obiceiul este ca oamenii sa se imbrace cu haine noi, semnificatie a primenirii trupului si a sufletului, si de a merge la slujba de Paste. Inainte de a se imbraca, in dimineata acestei zile sfinte, se pune intr-un ibric apa rece, un ou si un ban de argint si se spala cu aceasta apa  pe fata pentru a fi rosu in obraji ca oul, pentru a fi tari ca banul si pentru a avea belsug. Tot acum vine si iepurasul, mult asteptat de copii, care aduce multe cadouri si voie buna.

Cei care se duc la biserica in ziua de Paste trebuie sa duca pentru sfintit: pasca, oua rosii, o sticla de vin (din care va bea dupa sfintire toata familia, la masa de Pasti, iar unii il tin tot anul), o bucata de miel fript sau drob, cas sau branza, sare si un colac cu lumanare pentru biserica. Dupa ce se vine de la biserica cu bucatele sfintite, se aseaza masa si toata familia se strange pentru a lua sfintele pasti - anafura sfintita, pentru a ciocni oua rosii si pentru a manca drob si pasca, cozonac si alte preparate pregatite pentru acesta zi dar si de a bea un pahar de vin sfintit. Intre timp, cei mici il vor astepta cuminti pe iepuras sa le aduca cele dorite, jucarii, hainute si dulciuri.

Este un prilej nemaipomenit pentru romani sa sarbatoreasca Pastele in familie, alaturi de cei dragi si prieteni,de  a-si vizita rudele si, poate dupa luarea traditionalei mese, sa iasa la iarba verde.

       Cu acest minunat prilej, vă doresc ca Sărbătoarea Sfânta a Invierii  să reverse asupra voastră sănătate, belşug şi bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfântă să vă ridice sufletele spre noi valori spirituale.

Dura lex,sed lex...

                                                            Violatorii, protejaţi de legea marocană….

       Articolul 475 din Codul Penal  al Marocului îi permite agresorului să se căsătorească cu victima lui pentru a scăpa de detenţie. Până acum, metoda a fost practicată mult de famiile victimelor, care preferă să-şi căsătorească fiicele violate pentru a spăla onoarea familiei (în alte ţări musulmane, femeile fie se sinucid, fie sunt acuzate că sunt prostituate şi sfârşesc lapidate).

      Un avocat marocan a explicat că judecătorul recomandă căsătoria doar dacă sunt ambele părţi de acord: atât victima, cât şi familiile celor doi. "Nu este ceva care se întâmplă extrem de des", a mai arătat el, explicând că, uneori, familia victimei face târgul cu agresorul, de teamă că fata nu va putea să-şi găsească un alt soţ, dacă se ştie că a fost violată. Apoi, familia este cea care împinge victima în braţele agresorului, ca să se evite scandalurile. "Din păcate, este un fenomen recurent. Noi cerem de ani de zile anularea articolului 475, care îi permite violatorului să scape de judecată". "În Maroc, legea condamnă moralitatea publică, nu indivizii".

       Din 2004, Marocul a acordat mai multe drepturi femeilor în Codul Familiei. Totuşi, în cazurile de viol, victimele sunt cele care poartă povara- dacă nu pot dovedi violul, ele sunt acuzate de desfrâu.De altfel, în urma unui sondaj efectuat în 2011, două treimi din femeile marocane sunt bătute constant şi abuzate de soţii lor. Mai multe organizaţii marocane pentru drepturile femeilor protestează în stradă şi cer ca violatorii să fie pedepsiţi, nu căsătoriţi cu victimele, ca să scape de detenţie.  Ei au creat şi o pagină de Facebook, "We are all Amina Filali", care cere interzicerea căsătoriilor în urma violurilor şi care, în prima zi de la lansare, a strâns  peste 1000 semnături. 

        O moarte de câine......

Când avea 15 ani, Amina Filali, din Larache, lângă Tanger, a fost răpită în plină stradă şi violată. Abia după două luni, adolescenta şi-a făcut curaj şi le-a povestit părinţilor ei ce i s-a întâmplat. Când a ajuns la judecată, tatăl victimei a fost sfătuit de autorităţi să încheie un târg cu violatorul: el să o ia de soţie pe fată şi să scape, astfel, de închisoare. Iniţial, agresorul nu a fost de acord, apoi, din cauza pedepsei mari (între cinci şi 10 ani de închisoare pentru viol şi între 10 şi 20, dacă e vorba de un viol în care este implicat un minor), a acceptat târgul.

În cele cinci luni de căsătorie, Amina s-a plâns în repetate rânduri mamei ei de bătăile pe care i le administrează soţul, cu zece ani mai în vârstă decât ea, însă mama ei a sfătuit-o să aibă răbdare.

Totuşi, într-un final, fata a apelat la o metodă de sinucidere des întâlnită în Maroc: a înghiţit otravă pentru şobolani.

Presa locală a relatat, conform BBC News, că soţul ei a fost atât de furios când a văzut că Amina a ingerat otrava, încât a târât-o de păr afară din casă şi a lăsat-o să moară în stradă.

                 IN SFIRSIT, Femeile din Maroc isi sarbatoresc victoria. Parlamentul tarii a exclus din legislatie prevederea care permite violatorilor sa scape de inchisoare daca se casatoresc cu victimele. Problema a ajuns in atentia lumii intregi dupa ce o adolescenta s-a sinucis, fiind obligata sa se casatoreasca cu un barbat care o violase. Indignate de acest caz, mii de femei din Maroc au strans semnaturi pentru a anula aceasta prevedere.

Asa si-au marcat marocancele victoria asupra legii. Dupa ce au strans peste 700 de mii de semnaturi, instanta suprema din tara a luat decizia sa modifice controversatul articol din Codul Penal. In sala de judecata s-a prezentat si mama fetei care s-a sinucis acum o luna, la varsta de 16 ani, pentru ca a refuzat sa se catoreasca cu cel care a violat-o.

               Pana acum, Codul Penal din Maroc obliga  violatorul sa se insoare cu victima, daca vroia sa scape de inchisoare. Cel mai des, parintii sunt de acord, pentru ca altfel fiicele lor risca sa fie omorate cu pietre, sau sa fie alungate din familie.

           AU INFLORIT FLORILE IN GRADINA MEA....

Gradina Secreta a Sufletului tau ce ascunde? Ai patruns vreodata in ea?…
The Secret Garden” – o fetita orfana aduce la viata gradina secreta a matusii ei – odata cu restaurarea sanatatii verisorului ei, care traia cu obloanele trase, departe de lumina soarelui, paralizat de picioare si convins ca urmeaza sa moara. In acelasi timp reuseste sa restabileasca relatia dintre el si tatal lui – care refuza sa il vada, din cauza mortii mamei lui la nastere. Ea nu stie daca gradina e moarta sau doar doarme – cuprinsa cum e de dezolarea toamnei. Dar planteaza flori si curata buruienile – in timp ce il trage si pe verisorul ei din pat si il ajuta sa mearga din nou. Apoi il reda pe tata fiului lui si pe fiu tatalui. O fetita care e acolo – in gradina, cand gradina e inca o jungla. Si nu se lasa pana n-o aduce la viata – in ciuda servitoarelor care se opun, incuind-o chiar in camera…  O fetita scumpa de 10 ani… Nu e nevoie de mai mult ca primavara sa vina – si in gradina, si in sufletele celor din jur…

De fapt, e vorba de Gradina Secreta a inimii noastre – pe care o stim sau nu – si la care fiecare din noi ajunge in felul lui, la timpul lui. Suntem siguri ca sufletul nostru arata intr-un anumit fel. Ca avem anumite convingeri, ca in cutare situatie vom actiona in cutare fel. Ca vom avea fermitate in cutare domeniu sau ca vom fi prea slabi in cutare. Ca viata ne va duce in cutare directie si ca nicicum n-o vom lua pe dincolo… Dar cine stie tainele inimii si cararile ei?

Eu, una am descoperit iubire si noblete acolo unde credeam ca e directie si fermitate. Am descoperit slabiciune acolo unde credeam ca sunt tare si m-am regasit puternica acolo unde crezusem ca sunt slaba… Am gasit gasit viata acolo unde am crezut ca e moarte. Am gasit boboci pe ramurile pe care le credeam uscate. Si am inteles ca moartea nu era moarte – era doar toamna tarzie dezolata.

Am inteles ca sufletul are si frunze uscate, si frunze verzi. Are si arbusti mici, dar si pomi uriasi. Are si flori plapande, si flori cu spini. Am inteles ca sunt garduri si porti – carari drepte si labirinte intortochiate. Am inteles ca extremele obosesc si omoara – ca fiecare lucru isi are anotimpul si cresterea lui. Am inteles ca sufletul meu e suflet si-atat – si am ramas fara cuvinte in fata lui. L-am imbratisat si l-am iubit: e Sufletul meu. Si Sufletul meu e Frumos.

…si viata a intrat acolo unde a fost moarte…

Nu era dorita…”“Ce nu era dorita?”“Gradina…”“Ne-ai adus din nou la viata, Mary. Ai facut ceva ce nu am crezut ca poate face cineva vreodata… Nu-ti fie teama, nu o voi mai incuia… crede-ma… Iti multumesc.”

“Vraja a fost rupta, iar Gradina Secreta este mereu deschisa acum. Deschisa… si treaza… si vie… Daca traiesti cum se cuvine, vei vedea ca intreaga lume e o gradina, de fapt…”

Gradina Secreta a Sufletului tau ce ascunde? Ai patruns vreodata in ea?…

Adele - Set fire to the rain ( official Song ) - YouTube,o seara frumoasa tuturor :*

Adele - Set fire to the rain ( official Song ) - YouTube